Aici si Acum

Ma regenerez. Ma reinventez. Renasc din cenusa. Sunt propriul meu Phenix.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ozzie si Karamel petrec weekendul impreuna

Ozzie-Karamel-1Unde se duce Karamel, hop si Ozzie. Karamel vrea sa stea singur, Ozzie vrea joaca. Karamel maraie. Ozzie latra sa il incurajeze la joaca! A intrat o musca in camera. Ozzie alearga sa o prinda. Se impiedica de o jucarie si cade pe Karamel. Karamel maraie, Ozzie continua sa alerge dupa musca. Karamel vrea un loc al lui. Il gaseste langa usa asa ca  si-l marcheaza asa cum masculii stiu sa o faca. Du-te si curata locul si cearta-l un pic pe Karamel. Karamel e vadit suparat si rusinat si ma urmareste cu ochii lui mari si caramel. Ozzie abandoneaza musca si decide sa iasa afara pe terasa. Karamel decide sa vina sub masa la care eu lucrez. Ozzie vede ca Karamel e sub masa si vine pe el. Karamel maraie. Ozzie latra sa il incurajeze la joaca. Eu le zic gata, liniste! Cateii se potolesc si se intind pe jos latiti si obositi. Liniste. Si din cand in cand un marait incetisor de-a lui Karamel.

Mai tarziu.
Cei doi catei tac malc. Tac amandoi caci dorm. Ozzie din dorinta de a fi mai aproape de Karamel, i-a preluat patutul, caci Karamel il maraie ori de cate ori Ozzie se apropie de el. Ozzie sforaie si ofteaza din cand in cand in somn. Karamel doarme fara zgomote. A vrut sa stea aproape de mine, asa ca a doarmit sub masa, langa picioarele mele. Afara canta papagalii. Soarele s-a ascuns dupa nori. E pace si liniste.

Ozzie-Karamel

A doua zi.
Deschid usa incetisor si intru in sufragerie. Cateii ma aud si se reped cu entuziasm catre mine. Amandoi nu stiu cam sa alerge mai repede ca sa ajunga la mine si ca sa imi dea mai frumos “buna dimineata”. O adevarata cursa, o adevarata competitie pentru a-mi capta atentia. Amandoi sar, scancesc si dau din codita cu ardoare, doar doar o sa le dau marele premiu de cel mai iubitor si iubit catel luandu-l in brate si mangaindu-l.

Vai, am incurcat-o! Trebuie sa am grija cum imi dozez “iubirea” si atentia ca nu care cumva sa defavorizez pe vreunul dintre cei doi patrupezi. Totusi Ozzie e mai independent si poate sa se amuze si singur jucandu-se minute intregi cu aceeasi jucarie. Pe cand Karamel e facut din alt aluat. E melancolic si contemplativ si are nevoie de prezenta umana ca si de apa. Te urmeaza credincios in orice loc ai merge si se uita tinta in ochii tai sa vada in ce toane esti si daca nu cumva vrei sa ii spui ceva lui. De te uiti la televizor, se cuibareste langa tine, facandu-se ghem si bagandu-se in coasta ta. E nemaipomenit daca mai si atipesti pe canapea caci Karamel iti va tine cu siguranta de cald! Pe cand Ozzie prefera sa stea de unul singur la capatul celalalt al canapelei. Dar acum e competitie, asa ca gelozia, bat-o vina, se face simtita cand e vorba de cine primeste intai favorurile “stapanei casei”.

Ozzie-Karamel-2

Numai ca gelozia se uita repede si cei doi blanosi ajung din nou sa se lupte ca doi ursuleti, imbratisandu-se unul pesi  altul. Se agata de blanita, se incaleca unul pe altul, alearga se maraie… parca ar fi doi baietei care se harjonesc cat e ziua de lunga. Iar in final se lungesc in fel si chip pe unde apuca si trag un pui de somn demn de harjoneala de dinainte.

Ozzie-Karamel-3

 

Posted in Uncategorized | 2 Comments

E-mailul mura-n gura … caci e al naibii de greu sa dai click pe un link

Parte din responsabilitatile aditionale primite de curand, trebuie sa gestionez un nou portofoliu de servicii interne de IT. Si parte din aceasta responsabilitate, trebuie sa particip saptamanal la o sedinta ca sa primesc updates de la anumite persoane. Acesta sedinta consta practic in prezentarea unei liste de proiecte pentru care cei din sedinta aloca niste persoane ca sa lucreze. Asta e, proiectele au nevoie de resurse iar resursele sunt oameni.

Asa ca rezultatul acestei sedinte se concretizeaza intr-un document Excel accesibil tuturor celor din echipa. In document avem o lista de proiecte in curs pentru care oameni si ore sunt alocati. Excel-ul asta e un fel de Google Spreadsheet, accesibil printr-un link. Doar ca se cheama ‘the smartsheet’. Toata lumea are link-ul de la acest ‘smartsheet’ si nu trebuie decat sa dai un click pe link ca sa vezi ce schimbari/alocari au mai avut loc.

Ei bine, sa dai un click pe un link e prea complicat. Trebuie neaparat ca dupa sedinta sa trimit un follow-up email, un fel de minuta in care sa recapitulez lista cu proiectele in curs si cu alocarile de oameni care s-au facut in aceasta sedinta. Pe langa asta trebuie evident sa mentionez si linkul catre ‘the smartsheet’, in cazul in care the stakeholders ar vrea sa consulte mai multe informatii. Practic sa mai fac inca o data continutul excel-ului cu pricina, dar un pic ma simplificat, omitand cateva coloane.

I-am sugerat clientului meu sa trimit dupa sedinta doar link-ul catre acest excel online si sa mentionez in acest follow-up email ca acolo pot fi gasite toate detaliile despre proiecte si alocari, mai ales ca sunt extrem de clar si simplu de vazut. Insa clientul a insistat spunand ca cei din echipa nu sunt familiari cu acest smartsheet si ca au nevoie sa vada proiectele si alocarile de resurse intr-un email. Si oricum saptamanal nu sunt atat de multe proiecte pentru care sunt necesare alocari de personal. Si cum link-ul de la smartsheet o sa fie inclus in e-mailul de follow-up, cu timpul oamenii o sa se obisnuiasca sa il consulte. El prefera ca introducerea acestui smartsheet sa fie facuta gradual decat asa deodata, cum vroiam eu sa fac.

Mai sa fie! … Ei bine nu puteam sa tac cand l-am auzit ceea ce imi cerea si felul in care el imi motiva. Mi se parea absurd, desi poate trebuia sa imi tin gura. In final el este clientul iar eu sunt cea care trebuie sa il asiste. I-am zis totusi ca e munca facuta doar ca sa ne aflam in treaba si ca nu are niciun sens. Insa a insistat ca oamenii sunt obisnuiti sa primeasca un email cu proiectele si alocarile facute la sfarsitul fiecarei sedinte.  In alte cuvinte e greu sa dai click pe un link  ca sa afli informatia care iti trebuie. Trebuie musai sa o pui intr-un email. Deci, iata ce mi se cere sa fac parte dintr-un mare proces al unui departament dintr-o mare firma de IT. Ca nu aveam eu destule altele pe cap, trebuie sa le mai trimit si un e-mail mura-n gura, caci e greu al naibii sa dai click pe un link.

Posted in Uncategorized | Tagged | 1 Comment