Diferente culturale sau diferente de bun-simt?

Din ciclul “diferente culturale” la birou… Acum cativa ani, pe vremea cand olandeza pentru mine suna pur si simplu a zgomot am intrat intr-o echipa formata in preponderenta de vorbitori de flamanda. Notati va rog ca la vremea respectiva vorbeam deja trei limbi: romana, engleza si franceza (deci trei limbi dintre care doua nu imi sunt native si una este limba oficiala in Belgia). Si desi in companie limba oficiala de lucru era si este engleza, nu de multe ori flamanda este folosita in vorbirea curenta. Astfel ca la birou s-au format doua grupuri principale. Grupul vorbitorilor de flamanda, alcatuit in din majoritatea colegilor care sunt in preponderenta belgieni si grupul mic si minoritar al celor care nu vorbesc o boaba de flamanda sau care inteleg cat de cat. Membrii grupului de vorbitori de flamanda isi folosesc limba nativa in mai toate situatiile de grup: jos, la cafetaria in timp ce iau masa, in pauza de cafea sau cea de tigara. Daca vrei totusi sa socializezi si sa petreci timp cu ei, la pauza de masa, de cafea sau de tigara, te pomenesti ca desi discutia tu o initiezi in engleza, repede si irevocabil discutia o ia pe flamanda iar tu, cel nevorbitor, te trezesti ca esti tratat cu indiferenta lingvistica si culturala.

Era o zi de 8 noiembrie cand aniversam ziua numelui – Sfintii Mihail si Gavril si am vrut sa folosesc acest prilej ca sa mai netezesc un pic diferentele culturale cu cei de la munca. Asa ca am organizat un brunch la birou cu tot felul de croissante, pains aux chocolats si alte bunataturi de patiserie pe care le-am cumparat entuziasmata in drum spre munca. Am completat cu suc de portocale, cafea si ceai si a iesit o masa care iti lasa gura apa si iti deschidea apetitul. Mi-am invitat colegii si managerii intr-o n sala de sedinte unde am facut masa pe care am decorat-o cat am putut eu de bine. Si ca o gazda ospitaliera ce eram mi-am intampinat eu cu drag invitatii vorbitori sau nevorbitori de flamanda. Am fost felicitata pentru gest si pentru ziua numelui in limba oficiala de lucru, si anume engleza iar dupa un croissant, doua, discutia a luat cursul irevocabil al flamandei. Cei nevorbitori de flamanda s-au retras incet-incet, iar eu, gazda, am ramas singura-cuc asistand la o conversatie intr-o limba pe care nu o intelegeam. Ma uitam cand la unul, cand la altul, incercand sa inteleg o iota. Ii mai intrerupeam sa ii intreb in engleza despre ce vorbeau, imi raspundeau cu jumatate de gura apoi isi reluau conversatia tot in flamanda. Pana la urma, am concluzionat ca diferentele culturale au luat-o din nou pe un drum anevoios si cu hartoape, asa ca am decis ies din incapere si sa ii las pe ei sa imi sarbatoareasca ziua numelui in voie, in limba lor si cu croissantele mele.

Dank u voor uw aanwezigheid en hoffelijkheid.

This entry was posted in expat and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s